Tehnici respiratorii


Exercițiile de respirație reprezintă o parte esențială din programul de reabilitare pulmonară a pacienților cu boli pulmonare. Există mai multe tipuri de exerciții respiratorii, cum ar fi: ciclul activ al tehnicilor respiratorii, respirație lentă și profundă, expirație activă, respirație cu buzele țuguiate, respirație de relaxare, respirația diafragmatică, toate fiind prescrise pentru a scădea hiperventilația pulmonară, pentru a îmbunătăți funcția și toleranța la efort a mușchilor respiratori, toate având ca final îmbunătățirea calității vieții.

Ciclul activ al tehnicilor de respirație
Controlul respirației
Respirație profundă (exerciții de expansiune toracică)
Huffing (tehnica de expirare forțată)

Această tehnică împinge aerul din plămâni: imaginați-vă că aburiți o oglindă. Ideea este de a încuraja secrețiile să urce prin căile respiratorii până când pot fi eliminate. Un ”haaa” prea scurt poate să nu fie eficient, dar prea lung poate duce la tuse, așa că trebuie sa exersați.

Huffing, cum se face:

  • Trageți aer pe gură, puțin mai adânc decât ați face-o normal. Folosind mușchii stomacului, scoateți aerul din plămâni, făcând sunetele ” ha, ha ,ha ”
  • Continuați până când nu mai aveți ce expira ”Haaa”-ul ar trebui să fie suficient de lung pentru a muta secrețiile din căile respiratorii mici
  • Repetați 1-2 ”haaa”-uri, apoi faceți pauză
  • Controlați respirația în pauză pentru a evita respirația șuierătoare
  • Repetați cât este necesar
  • Când secrețiile ajung la căile respiratorii mai mari, respirați adânc sau tușiți pentru a putea elimina sputa

Durata pauzei depinde de cum vă simțiți. Dacă aveți respirație șuierătoare sau vă recuperați în urma unei infecții, s-ar putea să descoperiți că obosiți ușor, așa că 20 de secunde de odihnă între fiecare respirație ar trebui să vă ofere suficent timp pentru a vă reveni. Dacă vă simțiți bine, pauzele pot fi mai scurte.

Drenaj autogen

Aceasta e o altă formă de exercițiu de respirație care poate fi folosită dacă celelalte tehnici nu sunt potrivite pentru dvs./nu sunt utile. Drenajul autogen implică expirarea imediată pe cât posibil pentru a evacua orice mucus din căile respiratorii mici de la marginile plămânilor. Mucusul poate fi apoi mutat în căile respiratorii mai mari, mai centrale, devenind mai ușor de eliminat.

Cum se face drenaj autogen:

  • Alegeți o poziție confortabilă, de ex. stând drept și bine sprijinit sau culcat cu câteva perne în spatele capului
  • Trageți aer încet, folosind partea inferioară a pieptului, ca în controlul respirației
  • Țineți-vă respirația timp de 3 secunde, permițând aerului să vă umple plămânii uniform, ceea ce duce la acumularea de aer în spatele mucusului prins
  • Dați aerul afară, atâta timp cât reușiți, mergând până la capăt
  • Trageți aer încet și relaxat, nu respirați prea mult și nu extindeți pieptul prea mult
  • Dați aerul din nou până la capăt, împingeți complet aerul din piept
  • Pe măsură ce repetați ciclul, trageți aer și îl dați afară încet pentru a evita să împingeți înapoi muscusul ce l-ați desprins
  • Continuați cu acest ciclu până când auziți sau simțiți mucusul adunandu-se și mișcându-se în sus sau simțiți nevoia de a tuși
  • Când simțiți acest lucru, inspirați mai adânc
  • Țineți timp de 3 secunde
  • Dați aerul afară puternic
  • În cele din urmă, când mucusul ajunge la căile respiratorii mai mari, poate fi eliminat prin tuse.
Respirația diafragmatică
  • Puneți o mână pe piept, iar cealaltă pe burtă, chiar deasupra taliei
  • Trageți aer încet pe nas – ar trebui să puteți simți mâna de pe burtă mișcându-se. Mâna de pe piept nu ar trebui să se miște
  • Dați aerul afară încet cu buzele strânse – ar trebui să puteți simți mâna de pe burtă mișcându-se în timp ce dați aerul afară
Respirație cu buzele țuguiate
  • Trageți aer încet pentru 1 secundă
  • Strângeți buzele de parcă ați vrea să fluierați
  • Dați aerul ușor afară cu buzele țuguiate timp de 2 secunde. (expirați de două ori mai încet decât ați inspirat). Lăsați aerul să iasă în mod natural – nu forțați aerul să iasă din plămâni
  • Continuați să respirați cu buzele țuguiate

Tehnica inhalatorie


Pentru ca un medicament să funcționeze, acesta trebuie să fie luat în mod eficient de către pacient. Acest lucru sună evident, dar pentru medicii care prescriu inhalatoare nu este la fel de simplu precum prescrierea unei rețete.

Dovezile arată că mulți pacienți continuă să aibă simptome iar utilizarea incorectă și complianța scăzută la modelul inhalator reprezintă principalele motive pentru aceasta. Există o mulțime de dovezi care arată că utilizarea incorectă a inhalatoarelor este asociată cu scăderea controlului bolii. Mai multe studii au raportat scăderea răspunsului bronhodilatator la pacienți care nu își folosesc corect inhalatorul. A fost raportată utilizarea incorectă a dispozitivelor de administrare a medicamentelor pentru inhalare în intervalul 46% până la 59% - adică jumătate dintre pacienți au erori critice în utilizarea inhalatorului, ceea ce înseamnă că nu primesc doza de medicament prescrisă sau adesea, deloc.

Cele mai comune tipuri de dispozitive de inhalare disponibile sunt:

  • Inhalatoare cu pulbere uscată (DPI)
  • Inhalatoare cu doză măsurată sub presiune (MDI sau pMDI)
  • MDI acționat prin respirație (BApMDI)
  • Camera de reținere a aerosolilor (denumită în mod obișnuit ca ”spacer”)

Fiecare tip de dispozitiv necesită un model diferit de inhalare pentru livrarea optimă a medicamentului în plămâni.


Erori frecvente ale utilizatorilor de inhalatoare cu doză măsurată
Erori frecvente ale utilizatorilor de inhalatoare cu pulbere uscată