Ce este tuberculoza?


Tuberculoza este o boală infecto-contagioasă cauzată de bacteria Mycobacterium tuberculosis fiind, anterior pandemiei COVID-19, cea mai răspândită infecție în întreaga lume. Aceasta poate afecta pe oricine și se estimează că o treime din populația lumii este infectată1, conform studiilor. Tuberculoza reprezintă o importantă problemă de sănătate publică deoarece continuă să rămână o cauză majoră de îmbolnăvire și deces la nivel mondial, în ciuda faptului că este o afecțiune tratabilă. În 90% din cazuri afectează plămânii dar poate interesa orice parte a organismului(pleura, ganglioni, oase, meninge, aparat uro-genital etc). Acești bacili tuberculoși au o infecțiozitate relativ redusă, dar odată ce infecția a fost contactată, evoluția este îndelungată.

Scurt istoric

Cunoscută încă din antichitate, tuberculoza a creat probleme majore umanității, fiind asociată și abordată diferit, în special, cu explicații supranaturale secole la rând(legată de vampiri, divinitate etc). Robert Koch este cel care a descoperit și descris bacilul care provoacă această boală la 24 martie 1882, cercetare recompensată ulterior cu Premiul Nobel pentru Fiziologie în 1905.

În Europa, rata îmbolnăvirilor de tuberculoză a început să crească la începutul anului 1600 și a atins un nivel de vârf în jurul anului 1800, constituind cauza a aproximativ 25% din totalul deceselor înregistrate 2. În secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, tuberculoza ajunge să fie considerată o boală endemică a populației urbane sărace. În 1815, în Anglia, datele statistice arătau că unul din patru oameni murea de „oftică”. Similar, în 1918 în Franța, unul din șase oameni murea de tuberculoză.

Abia în 1946, odată cu descoperirea antibioticului numit streptomicină, se poate vorbi de o tratare eficientă și vindecare a bolnavilor de TBC. Înainte de introducerea acestui medicament, singurul tratament, cu excepția sanatoriilor, constă în intervenția chirurgicală(prin care se practică o colabare a plămânilor prin introducere de aer în pleură, fiind practic o manevră chinuitoare și ineficientă).

După ce oamenii de știință au stabilit că boala este contagioasă, tuberculoza a fost inclusă într-o listă a bolilor cu declarare obligatorie în Marea Britanie. Au fost inițiate campanii care să îi convingă pe oameni să nu mai scuipe în locurile publice iar persoanele sărace infectate erau „încurajate” să se interneze în sanatorii care semănau mai degrabă cu niște închisori. În schimb, sanatoriile pentru clasele de mijloc și cele superioare ofereau servicii excelente de asistență medicală3. Se presupunea că, sanatoriile oferă avantajele unui mediu cu „aer curat”. Dar, chiar și în cele mai bune condiții, 50% dintre cei internați mureau în următorii cinci ani 3.

Este cunoscut că, foarte multe personalități au decedat de-a lungul timpului din cauza tuberculozei(Frederich Chopin, Emily Bronte, Frantz Kafka, Anton Cehov, Vivien Leigh etc). În România, avem chiar și o baladă dedicată bacilului Koch, scrisă de George Topârceanu, foarte bine documentată și instructivă(a se vedea la final). În secolul XIX, boala era responsabilă pentru o treime din decesele din Europa. Odată cu descoperirea antibioticelor antituberculoase, în anii 1960, se credea că tuberculoza va fi complet eradicată dar boala a înregistrat o recrudescență odată cu apariția infecției HIV, a răspândirii drogurilor, a terapiilor biologice imunosupresive etc. Din păcate, actualmente, odată cu pandemia SARS-COV2, s-au produs treptat alterări și întârzieri majore în diagnosticarea și tratarea pacienților cu tuberculoză.

Cât de frecventă este tuberculoza?


Incidența tuberculozei și mortalitatea sunt asociate cu nivelul de dezvoltare socio-economică, fiind scăzută în țările dezvoltate(America, vestul Europei) și crescută în Africa, Asia de Sud–Est și estul Europei. În fiecare secundă, pe glob se produce o nouă infecție4.

În România, tuberculoza este întâlnită mai frecvent decât în alte țări europene, înregistrând ani la rând(perioada după Revoluția din 1989 până prin 2010) cel mai mare număr de cazuri din Europa(anual, peste 130 de cazuri la 100.000 de locuitori adică aproximativ 30.000 de bolnavi în toată țara, în condițiile în care media europeană era de 30 la 100.000 de locuitori).

Cum se transmite tuberculoza?


Transmiterea bacililor are loc în principal pe calea aerului iar sursa de infecție este pacientul cu tuberculoză activă pulmonară(în special, cei cu forme cavitare care pot elimina milioane de bacili). Un astfel de pacient, elimină prin tuse, vorbit, strănut etc., picături mici de secreții, care conțin bacilii tuberculoși vii iar ulterior, acestea sunt inhalate de persoanele sănătoase din jur(în special anturajul apropiat). Evident că, un contact intim, apropiat, repetat, de lungă durată și în spații închise crește riscul de infectare. De aceea, este obligatoriu ca, de fiecare dată când este diagnosticat un nou pacient cu tuberculoza, să fie făcută o listă cu contacții apropiați ai acestuia(familie, colegi, prieteni) pentru a fi evaluate și aceste persoane cu risc crescut de a face boala(această activitate este cunoscută ca anchetă epidemiologică). Teoretic, exista și alte căi de transmitere a tuberculozei, actualmente, mult mai rare sau chiar eradicate în țările dezvoltate, cum este calea transplacentară(de la mamă la făt), cutanată(prin piele), digestivă(prin consumul de lapte de la animale cu mastită tuberculoasă), etc.

Evoluția infecției


Persoanele sănătoase, odată ce au fost infectate, în funcție de capacitatea de răspuns imun, vor evolua în două direcții diferite. Majoritatea covârșitoare vor stopa dezvoltarea bacililor și vor rămâne doar persoane infectate, fără să știe că au suferit această agresiune(este așa-numita tuberculoză primară latentă, cu sechele minime pulmonare, dar unde pot persista ani de zile bacili tuberculoși vii dar inactivi/"dormanzi”). La pacienții cu deficit imun, bacilii își vor continua multiplicarea, astfel că, din afectările pulmonare inițiale, leziunile se vor extinde treptat, evoluând de la stadiul de infecție la cel de boală(tuberculoza secundară, boala activă). Doar 5% - 10% din persoanele infectate vor dezvolta tuberculoza(boală care se poate produce oricând de-a lungul vieții pacientului, dar riscul este maxim în primii doi ani de la infecția inițială). Este, practic ca o bombă cu efect întârziat iar intervalul dintre momentul infectării și îmbolnăvirea propriu-zisă este imposibil de estimat. Cauza pentru care este depășită bariera de apărare este cert legată de slăbirea sistemului imunitar. Practic, atunci când capacitatea de apărare a organismului scade, bacilii din plămânii persoanelor infectate se trezesc, încep să se înmulțească și produc în plămâni tuberculoza propriu-zisă(această cale de îmbolnăvire se numește mecanism endogen adică din rezervorul propriu al fiecăruia). Astfel, se reia ciclul, noul bolnav fiind sursa de infecție pentru cei din jur. Trebuie astfel înțeleasă diferența majoră dintre persoana infectată(cum suntem majoritatea celor care trăim în România) și persoana bolnavă de tuberculoză.

Cine are risc de a face tuberculoză?


Factorii de risc pentru apariția tuberculozei sunt reprezentați de toate condițiile care induc direct sau indirect o scădere a capacității de răspuns imun a organismului. Astfel, sunt vârstele extreme(copii mici - 5 ani și vârstnicii), persoane paupere, fără adăpost, cei infectați cu HIV, utilizatorii de droguri și alcool, cei cu boli autoimune, cei cu tratament imunosupresor, transplant de organe. De asemenea, sunt cu risc crescut de boală, toți pacienții cu afecțiuni cronice, cum este diabetul zaharat necontrolat, ciroza, cancerele, hemodializa, persoanele din penitenciare, cămine, spital, azile, muncitorii expuși la noxe profesionale(minerii, sudorii, vopsitorii etc), în caz de cataclisme, războaie, migrații. O categorie de risc aparte sunt contacții direcți ai bolnavilor(familia, prietenii, colegii de muncă).

În ceea ce privește repartiția pe sexe, bărbații sunt mai frecvent afectați decât femeile datorită modului de viață, riscurilor profesionale, abuzului de tutun, alcool etc. Totodată, pe lângă vârstele extreme, o incidență crescută este înregistrată și la adulții tineri(decada 20 -30 ani) deoarece aceștia sunt cei mai activi social, profesional(cu risc maxim de infectare și viață mai dezordonată).

Cum se manifestă tuberculoza?


În general, primul contact cu bacilii lui Koch rămâne asimptomatic(pacienții nu știu când se produce această primoinfecție tuberculoasă deoarece simptomele sunt minore sau absente. În schimb, pacientul care dezvoltă o tuberculoză pulmonară activă, va prezenta treptat, atât simptome generale cât și simptome respiratorii. Tipic, apare o tuse persistentă(inițial seacă, ulterior productivă) care durează mai mult de 3 săptămâni(această tuse prelungită fiind simptomul cardinal al bolii!). Asociat, apare o oboseală accentuată, pierderea poftei de mâncare cu scădere treptată în greutate, ascensiuni febrile(de obicei, valori reduse de 37°, 2 C - 37°, 4 C numite subfebrilități), transpirații nocturne, uneori tuse cu sânge(numită hemoptizie, care adesea, sperie pacientul și grăbește adresarea la consult

Toate aceste simptome clinice sunt nespecifice(deoarece ele pot fi întâlnite în multe alte boli) dar asocierea lor la "pachet" devine sugestivă pentru tuberculoză și se numește "sindrom de impregnare bacilară". Denumirea actuală de "ftiziologie" a acestui domeniu din medicină, care tratează tuberculoza, provine din greaca veche, de la cuvântul "ftisis” care semnifică o boală ce consumă, macină încet organismul.

Astfel, de cele mai multe ori, simptomele apar insidios și mulți pacienți întârzie să se prezinte la medic, ignorând simptomele sau sperând să le treacă de la sine. Trebuie știut însă că, în această perioadă cu simptome puține, înainte de prezentarea la doctor, bolnavii sunt foarte contagioși. Evident, cu cât pacientul se duce mai târziu la medic, cu atât mai multă lume din jur va fi infectată și afectarea propriilor plămâni va fi mai extinsă(frecvent, adresarea la medic se face la 2 luni de la debutul bolii).

Cum se stabilește diagnosticul de tuberculoză?


Pentru a stabili diagnosticul corect este nevoie de investigații suplimentare care sunt în general, destul de simple și trebuie făcute cât mai repede posibil.

Pentru a determina dacă o persoană a venit în contact cu bacilii tuberculoși(s-a produs acea primoinfecție/tuberculoza latentă) se fac uzual, două teste(dar, cu valoare limitată, doar orientativă pentru că acestea nu precizează vechimea și intensitatea infecției):

  • Testul cutanat = IDR la tuberculină: se injectează în piele la nivelul antebrațului o cantitate mică de fluid care conține o proteină specifică numită tuberculina și se citește rezultatul la 72 ore. Rezultatul pozitiv presupune apariția unei umflături roșii cu diametru > 10 mm la locul injectării.
  • Test de sânge TB Gold Quantiferon: apreciază răspunsul sistemului imunitar la bacteriile tuberculoase.

În ambele situații, rezultatul poate fi negativ(adică lipsa infecției) sau pozitiv(asimilat cu confirmarea infectării/tuberculoza latentă sau sugestivă de boală activă, când răspunsul este exagerat).

Așadar, un test IDR pozitiv nu trebuie asimilat ca tuberculoza activă căci boala poate să nu apară niciodată. Preventiv, în unele situații(teren imun deficitar cunoscut), persoanele infectate sunt îndrumate către investigații suplimentare precum radiografia și examenul de spută(în cazul celor care tușesc și au leziuni suspecte).

Pentru a confirma un diagnostic de tuberculoză activă sunt necesare mai multe investigații:

  • Radiografia și/sau tomografia computerizată toracică în tuberculoza pulmonară sunt întotdeauna obligatorii. Acestea, tipic, vor evidenția prezența unor leziuni anormale pulmonare(așa-numitele "pete” sau "găuri"), care de obicei sunt diferite ca aspect și vârsta de apariție(aspect care se numește polimorfism lezional). Astfel, se pot observa adenopatii hilare sau mediastinale(semn de afectare a ganglionilor regionali), opacități variate izolate sau confluate(infiltrate de diferite dimensiuni sau condensări de tip pneumonic sau bronhopneumonic), zone de transparentă crescută(care sunt date de cavernele specifice), pleurezie(apă în cavitatea pleurală) sau atelectazii(adică zone pulmonare neareate, mai ales în tuberculoza primară la copii), leziuni fibrotice care pot merge până la distrucția completă a unui plămân(care semnifică frecvent, sechele în tuberculoza secundară a adultului).
  • Examenul bacteriologic al sputei(adică din secreția de mucus din bronhii eliminată prin tuse) este analiza de bază care pune în evidență bacteriile tuberculoase și confirmă, în majoritatea cazurilor, diagnosticul. Din fiecare probă se fac uzual mai multe tipuri de teste specifice(microscopia directă prin colorația Ziehl-Nielsson, culturi pe medii solide/Lowenstein-Jensen și pe medii lichide/MGIT, test genetic de tip PCR/Genexpert etc). Rezultatul microscopic direct este gata imediat, în aceeași zi iar cultura durează până la maxim 2 luni, din care ulterior, se face și antibiograma pentru a testa sensibilitatea bacteriilor la medicamentele antituberculoase. Examenul sputei este esențial pentru diagnostic dar și pentru urmărirea evoluției sub tratament și aprecierea vindecării. Practic, pacientul trebuie să colecteze în dimineața testării toată sputa pe care o elimină prin tuse în două cutiuțe cu capac, care vor fi trimise în 2 ore la laborator(preferabil pe nemâncate, și atenție, nu saliva din gură!).
  • Bronhoscopia: se efectuează selectiv, doar în cazul persoanelor care nu pot expectora(elimină sputa spontan) sau există și alte suspiciuni(de exemplu, pentru a exclude un cancer pulmonar). Prin această procedură se pot preleva fragmente bioptice și aspirat bronșic sau/și lavaj bronhioloalveolar, care se analizează ulterior complex(examen citologic, bacteriologic, etc).
  • Analizele uzuale de sânge: hemoleucograma (adesea arata anemie), sindromul inflamator (proteină C, VSH crescute), test HIV, probe hepatice, renale, markeri pentru hepatite, etc

Diagnosticul tuberculozei extrapulmonare este mai dificil și se face în special prin examen bacteriologic sau histopatologic din organul afectat, fiind în responsabilitatea medicului specialist de organ. Cele mai frecvente localizări sunt: pleurezia TB, limfadenita TB/tuberculoza ganglionară, TB osteo-articulară, TB uro-genitală, pericardita TB, TB peritoneală și ascita TB, TB gastro-intestinală, laringita TB, TB oculară, TB otică, TB endocrină, TB cutanată, meningita TB.

Confirmarea diagnosticului de tuberculoză este susținută uzual, de următoarele elemente:

  • Epidemiologice – posibil contact cu o persoană bolnavă/boală în antecedente
  • Clinice – simptome sugestive de boală/în special tusea persistentă, peste 3 săptămâni
  • Radiologice – prezența de leziuni pulmonare
  • Bacteriologice – prezența bacililor tuberculoși în spută sau în alt produs

Cum se tratează tuberculoza?


Scopul tratamentului este vindecarea bolii și prevenirea răspândirii infecției. Tratamentul este gratuit pentru toți pacienții și se începe uzual în spital în secții special amenajate pentru izolarea bolnavilor până la negativarea sputei pentru a nu mai răspândi infecția. Perioada de spitalizare inițială este de 30 zile, după care tratamentul se continuă acasă prin dispensarul teritorial sau în sanatorii.

Tratamentul se inițiază imediat ce rezultatul microscopic al sputei identifică prezența bacteriilor. Întrucât bacteriile au un ritm lent de diviziune, necesită un timp îndelungat pentru a crește în cultură, așadar, rezultatul culturii este gata în cca 2 luni, timp în care pacientul primește deja tratament. Din cultură se efectuează și antibiograma care relevă prezența răspunsului bacterian la tratament. În caz de răspuns favorabil- tuberculoza chimiosensibilă, se continuă tratamentul cu regimul specific; în caz de rezistență la tratamentul uzual - tuberculoză chimiorezistentă, se utilizează scheme individualizate cu mai multe medicamente, obligatoriu, unul injectabil și cu durată foarte lungă. S-a dovedit că bolnavul nu mai este practic contagios după primele 2-3 săptămâni de tratament dar, de obicei, continuă să expectoreze sputa cu bacili, pacienții sunt menținuți internați, cel puțin 1 lună.

există scheme standardizate național care presupun o asociere de mai multe medicamente pentru o durată lungă, respectiv 6 luni pentru tuberculoza chimiosensibilă la tratamentul de linia I și 12-18 luni sau chiar mai mult, pentru tuberculoza chimiorezistentă(unde se utilizează medicamente de linia II cu efecte secundare mult mai agresive.

Tratamentul are două faze: de atac și de continuare. În faza de atac bolnavul primește în spital, 4 feluri de antibiotice simultan (izoniazida, rifampicina, pirazinamida, etambutol), pe care le ia în fiecare zi (acel ritm de 7/7, dimineața după micul dejun). Faza de atac durează 2 luni și la sfârșitul ei ar trebui să nu se mai găsească bacili în sputa. Faza de continuare durează încă 4-6 luni, bolnavul primind 2 feluri de medicamente (izoniazida și rifampicina) de 3 ori pe săptămână (3/7, adică lunea, miercurea și vinerea dimineața după micul dejun).

La externare, pacientul trebuie să se adreseze dispensarului teritorial de pneumoftiziologie, care îi va da în continuare tratamentul gratuit, îi va face toate controalele periodice și îl va declara vindecat la sfârșitul tratamentului.

Este ideal ca tratamentul să fie administrat sub directa observare a cadrelor medicale pe toată durata lui(DOT-directly observed treatment). Pacientul ar trebui să înghită medicamentele în fața asistentei care îi dă doza pe o zi. Această administrare este obligatorie în spital și este de dorit să se desfășoare și în ambulator. Având în vedere că, multe dispensare de pneumoftiziologie sunt la distanță de localitățile de domiciliu ale pacienților, este bine să se colaboreze cu medicul de familie din apropierea pacientului, care poate urmări administrarea sub directa observare a tratamentului.

Regimul I de tratament

Se aplică cazurilor noi diagnosticate(care nu au mai făcut acest tratament niciodată) și durează 6 luni respectiv, în primele 2 luni se iau 4 medicamente zilnic iar 4 luni se iau doar 2 medicamente, într-un ritm mai lejer de 3 zile/săptămână.

Regimul II de tratament

Este pentru persoanele care au mai fost tratate anterior de tuberculoză și sunt diagnosticate cu recidivă tuberculoasă, eșec sau abandon terapeutic. Acest regim este mai complex și durează minimum 8 luni.

Regimul individualizat

Este administrat la cei cu reacții secundare severe, alte boli cronice și la cei cu tuberculoză rezistentă la medicamentele uzuale. În aceste situații, se folosesc medicamente de linia a II-a și uneori sunt necesare și alte tratamente(corticosterizi, intervenții chirurgicale, etc.).

Monitorizarea evoluție bolii este obligatorie pe parcursul tratamentului:

  • Urmărirea zilnică a stării clinice a pacientului, cu termometrizare, cântărire. Evoluția obișnuită este treptat favorabilă, cu dispariția simptomelor respiratorii, a febrei, transpirației; pofta de mâncare revine la normal și pacientul crește în greutate.
  • Periodic, se face reevaluarea analizelor de sânge(în special la ficat/TGP, TGO – cam la 7 zile după începerea tratamentului și, ori de câte ori sunt semne de o posibilă afectare hepatică sau a altui organ)
  • Uzual, la 2 luni se repetă radiografia pulmonară sau tomografia și examenele bacteriologice din spută(acestea nu se fac mai repede decât în caz de evoluție negativă sau complicații).

Care este evoluția și complicațiile care pot apare?


Tratată corect, cu respectarea schemei, dozelor și a duratei, tuberculoza se vindecă. În caz de diagnosticare tardivă sau nerespectarea tratamentului adecvat, pot apărea complicații.

Hemoptizia, care semnifică eliminarea de sânge prin tuse

Cel mai adesea, cantitatea de sânge este mică, amestecată cu spută și dispare după inițierea tratamentului; rareori există hemoptizie masivă care poate pune viața în pericol și care necesită chiar intervenție chirurgicală pentru a opri sângerarea.

Pneumotoraxul

Reprezintă pătrunderea aerului între foițele pleurale care învelesc plămânul și colabarea plămânului cu senzație de respirație dificilă. Apare datorită ruperii unei cavități tuberculoase, situate la periferia plămânului. Uneori, apare și o supurație numită empiem pleural, prin drenarea de puroi din plămân în pleură, cu comunicare printr-o fistulă pleuro-pulmonară. Tratamentul constă în medicație anti-TB, drenaj pleural(eliminarea aerului și puroiului, prin introducerea unui tub steril în pleură) sau chiar intervenție chirurgicală pentru fistula pleurală.

Bronsiectaziile

Sunt dilatații bronșice localizate, cauzate de fenomenele de inflamație și fibroză, care exercită efecte de tracțiune asupra bronhiilor. Cel mai adesea, bronsiectaziile se asociază cu apariția de hemoptizii deoarece apare și dilatarea vaselor de sânge din zonele afectate, care se pot rupe ușor.

Distrucția pulmonară extinsă

situație caracterizată prin afectarea progresivă și extensivă a unei zone pulmonare, a unui plămân în întregime sau a ambilor plămâni. Apare rar în tuberculoza primară la copil, dar, mai ales în cazul evoluției cronice la adult în lipsa tratamentului adecvat(exemplu, după abandon terapeutic). Clinic, se manifestă prin scădere în greutate, respirație dificilă, tuse cu sânge, având potențial crescut de deces iar radiologic, apar cavități mari asociate cu fibroză extinsă. Gangrena pulmonară reprezintă o formă acută de distrucție cu necroză pulmonară grefată, de mortalitate crescută(>75%).

Implicații sociale și psihologice ale tuberculozei


Tuberculoza este adesea privită ca o boală rușinoasă, "a mizeriei" și de aceea mulți bolnavi nu vor să-și accepte și să-și anunțe boala. Le e teamă că vor fi evitați, stigmatizați de colegi și prieteni și chiar dați afară de la serviciu. Din păcate, refuzul asistenței medicale și a tratamentului îi transformă în adevărate "bombe biologice" pentru cei din jur.

Trebuie înțeles că, tuberculoza nu este numai problema personală a celui bolnav ci este o problemă colectivă, fiind o boală contagioasă. Prin urmare, pacientul care s-a îmbolnăvit fără voia lui, dar face tot ce trebuie să se trateze și să se vindece, trebuie privit cu compasiune și sprijinit. Dimpotrivă, persoana care se știe bolnavă dar refuză să se trateze, trebuie determinată să se adreze serviciilor medicale.

Ce se poate face pentru a preveni tuberculoza?


Vaccinarea BCG

Este metoda de protecție antituberculoasă care nu împiedică infectarea dar previne apariția formelor grave de tuberculoză la copilul mic(cum sunt meningita și miliara TB). Actualmente, în România, vaccinarea este obligatorie la toți noi-născuții înainte de externarea din maternitate, o singură doză, fără revaccinare ulterioară.

Chimioprofilaxia

Constă în administrarea preventivă de medicamente(respectiv Izoniazida) pentru a împiedica dezvoltarea unei tuberculoze active la persoanele care au venit în contact cu o sursă de infecție sau la cele imunodeprimante(cu terapie imunosupresivă/biologică, posttransplant de organ, cu infecție HIV). Se adresează în special copiilor și adolescenților cu IDR > 10 mm dar și persoanelor imunosupresate cu IDR > 5 mm.

Foarte importante sunt măsurile generale de control a transmiterii infecției TB:

  • izolarea și tratamentul prompt al bolnavilor diagnosticați
  • educația și igiena tusei, care previne răspândirea bacililor în atmosferă
  • purtarea măștilor faciale
  • scăderea densității bacililor în aerul din spațiile închise, prin ventilație eficientă, lumină naturală(radiația solară), lămpi cu radiații ultraviolete în cabinetele medicale, saloane
  • efectuarea de controale radiologice pulmonare de screening la angajare, la căsătorie, la obținerea carnetului de conducere și la persoanele aflate la risc(azile, penitenciare, personal medical, muncitorii din mediu cu praf și alte noxe, etc)
  • administrarea terapiilor imunosupresoare în condiții strict justificate, cu control radiologic pulmonar prealabil și cu monitorizare atentă ulterioară

Măsuri generale nespecifice de prevenție:

  • adoptarea unui regim de viață echilibrat, cu evitarea efortului fizic și psihic excesiv
  • regim alimentar cu toate principiile alimentare, respectarea orelor de masă
  • renunțarea la consumul de tutun, alcool, droguri
  • respectarea orelor de odihnă și somn
  • evitarea aglomerațiilor
  • efectuarea de controale medicale periodice
  • aerisirea și ventilația corespunzătoare a încăperilor

Mituri și percepții false despre tuberculoză

  • Nu afectează decât persoanele sărace, fără locuință - boala poate afecta pe oricine!
  • Se tratează cu lapte de capră, cu untură de bursuc, cu slănină etc. – nu vă chinuiți degeaba cu astfel de alimente greu de tolerat(cu gust sau miros, uneori extrem de neplăcut) pentru că nu fac decât să crească riscul de efecte adverse(în special grețuri, vărsături, hepatită)!
  • Boala se vindecă singură – posibil, dar doar într-un procent mic de cazuri, lăsând sechele și cu risc crescut de recidivă!
  • "Dacă nu mai supăra nimic, de ce să mai fac tratamentul?” - situație întâlnită la cei care au șansa să fie descoperiți precoce, cu afectare minimă pulmonară(frecvent prin controale la angajare, căsătorie etc.) – dacă nu se face tratamentul vor apărea și simptomele, odată cu extensia bolii.
  • "De ce trebuie să stau în spital dacă nu mă simt așa de rău” – pentru că pacientul trebuie să fie izolat, protejându-i pe cei din jur (inclusive familia) și pentru că pot apare complicații ale bolii sau efecte adverse de la tratament.

Bibliografie


  • Tuberculosis Fact sheet N°104”. World Health Organization. noiembrie 2010
  • The Nobel Prize în Physiology or Medicine 1905, Nobel Foundation
  • „The key to the sanatoria”., McCarthy OR (2001)., J R Șoc Med. 94 (8): 413–7. PMC 1281640  . PMID 11461990.
  • Global Tuberculosis Report 2021 (who.int)
  • Curs de pneumologie pentru studenți, Editura „Victor Babeș‟ Timișoara, 2019
  • Tratat de Pneumologie pentru medicii rezidenți, sub red. Oancea C, Fira-Mladinescu O, Tudorache V; Ed. „Victor Babeș”, București, 2021
  • Kumar și Clark - Medicină Clinică, ed. 10, sub red. Feather A, Randall D, Waterhouse M, coord. ed. în limba românăAzamfirei L., Buzoianu ADF, Gheonea DI, Ed. Hipocrate, 2021
  • ERS Handbook: Self-Assessment în Respiratory Medicine, 2nd ed., sub red. Bloch KE, Brack T, Simonds AK, European Respiratory Society, 2015