Ce este astmul și pe cine poate afecta?


Astmul este o afecțiune caracterizată prin îngustarea căilor aeriene inflamate, datorită edemului (umflării) mucoasei care căptușește interiorul lor și a prezenței unei cantități excesive de mucus la acest nivel. Aceasta face ca respirația să fie greoaie și să declanșeze tuse, un zgomot șuierător în timpul expirului și senzația de respirație dificilă.

Pentru unele persoane, astmul reprezintă doar o mică pacoste, în timp ce pentru alții, poate constitui o problemă majoră care interferă cu activitățile zilnice și poate duce uneori la crize amenințătoare de viață.

Astmul nu poate fi vindecat dar simptomele sale pot fi ținute sub control. Întrucât manifestările astmului se caracterizează printr-o mare variabilitate, este important să colaborați cu medicul dvs. pentru o bună monitorizare a simptomelor și ajustarea tratamentului, după cum e nevoie.

Astmul poate debuta la orice vârstă, dar cel mai adesea debutează în copilărie. Se estimează că cel puțin 1 copil din 10 și un 1 adult din 20 au astm. În unele familii, pot fi afectați de boală mai mulți membri, dar multe persoane care suferă de astm nu au alte rude cu această afecțiune.

Cum se manifestă astmul?


Simptomele astmului variază de-a lungul timpului și de la o persoană la alta. Simptomele de astm se pot agrava rapid în decurs de câteva ore sau chiar minute datorită îngustării severe a căilor aeriene, ducând la apariția unei crize de astm de intensitate variabilă. Criza de astm, uneori se rezolvă doar prin folosirea medicației de salvare, alteori necesită medicație suplimentară sau chiar spitalizare. O criză de atm severă poate fi amenințătoare de viață, însă, doar în rare cazuri duce la deces.

Crizele de astm pot fi ocazionale sau repetitive iar simptomele de astm pot fi prezente doar în anumite circumstanțe – ca de exemplu, în timpul efortului fizic sau zilnic. Caracteristic astmului este faptul că, simptomele sunt prezente sau se agravează mai ales în cursul nopții sau dimineața devreme.

Simptomele și semnele astmului sunt reprezentate de:

  • Dificultăți în respirație
  • Discomfort toracic sau durere
  • Respirație șuierătoare în timpul expirului(mai ales la copii)
  • Dificultăți de adormire sau treziri nocturne datorate acceselor de tuse, lipsei de aer sau respirației șuierătoare
  • Crizele de tuse și respirație șuierătoare pot fi declanșate sau agravate de infecții virale ale tractului respirator, cum ar fi de exemplu: răceala obișnuită, guturaiul sau gripa.

Agravarea astmului(criza de astm) poate fi anunțată prin anumite semne, cum ar fi:

  • Simptomele obișnuite de astm devin mai frecvente și mai supărătoare
  • Îngreunarea respirației, evidențiată prin scăderea valorilor debitului de vârf(PEF), măsurat cu ajutorul unui aparat de monitorizare a funcției plămânului(peak flow-metru)
  • Nevoia de a folosi medicația de salvare mai des

La anumite persoane, semnele și simptomele de astm se agravează în anumite circumstanțe specifice:

  • În astmul indus de efort, simptomele se agravează la contactul cu aerul rece și uscat
  • Astmul profesional este determinat de expunerea la locul de muncă, la substanțe iritante pentru tractul respirator, cum ar fi: diverse fumuri, gaze sau pulberi
  • Astmul alergic este declanșat de inhalarea de particule din aer cum ar fi: polenurile, sporii de mucegai, resturi de gândaci sau particule provenite din pielea sau saliva uscată a unor animale de companie(păr de câine, de pisică)

Când trebuie să vă adresați medicului?


Tratament de urgență

Crizele severe de astm pot fi amenințătoare de viață. Colaborați cu medicul dvs. pentru a stabili ce trebuie să faceți atunci când semnele și simptomele de astm se agravează și când aveți nevoie de tratament de urgență. Semnele unei crize de astm includ:

  • Apariția rapidă a unor dificultăți în respirație și zgomot șuierător în timpul respirației
  • Fără ameliorare, chiar și după folosirea inhalatorului de salvare
  • Dificultăți respiratorii după un efort fizic minimal

Când trebuie să contactați doctorul dumneavoastră

Solicitați un consult medical de specialitate:

  • Dacă bănuiți că ați putea avea astm. Dacă tușiți des și aveți respirație șuierătoare care durează mai multe zile sau orice alte semne sau simptome sugestive pentru astm, adresați-vă medicului de familie sau specialistului. Tratamentul precoce al astmului poate preveni consecințele negative pe termen lung asupra plămânului precum și agravarea bolii.
  • Pentru monitorizarea astmului, după stabilirea diagnosticului. Dacă știți că aveți astm, colaborați cu medicul dvs. pentru a ține boala sub control. Controlul bun al simptomelor pe termen lung va face să vă simțiți din ce în ce mai bine și poate să prevină apariția unor crize amenințătoare de viață. Monitorizarea evoluției bolii pe termen lung presupune efectuarea unor vizite regulate la medicul specialist, care evaluează nivelul de control al simptomelor, funcționarea plamânului, prezența sau absența crizelor, aderența la tratament, corectitudinea administrării medicației inhalatorii și, eventual, identifică anumiți factori care duc la lipsa de control a astmului sau la declanșarea frecventă a crizelor de astm. În ceea ce privește controlul simptomelor, medicul dvs. va evalua prezența lor pe parcursul zilei, în cursul nopții, gradul în care vă este afectată desfășurarea activităților zilnice datorită simptomelor de astm precum și frecvența utilizării medicației de salvare. O metodă rapidă de evaluare a nivelului de control al simptomelor este, prin completarea unui chestionar cu 5 întrebări numit ACT(Asthma Control Test). Funcționarea plămânului este monitorizată cu ajutorul spirometriei(în cursul vizitei la medicul specialist) sau peak flow-metriei(la domciliu). Scăderea funcției pulmonare, prezența crizelor de astm precum și o lipsă de control a simptomelor indică necesitatea ajustării tratamentului de către medicul dvs. curant.
  • Dacă astmul se agravează. Contactați medicul dvs. imediat dacă medicația inhalatorie nu pare să amelioreze simptomele sau dacă observați că aveți nevoie să folosiți mai des medicația de salvare. Nu administrați o doză de medicație mai mare decât cea pe care v-a fost prescrisă, fără a consulta întâi medicul dvs. Supradozarea medicației de astm poate provoca efecte adverse și poate agrava și mai tare boala.
  • Pentru a revizui schema de tratament. Evoluția astmului se poate modifica în timp. Mergeți regulat la control la medicul specialist pentru a discuta despre simptome și a efectua ajustările necesare în schema de tratament.

Cum se diagnostichează astmul?


Multe cazuri de astm sunt diagnosticate pe baza prezenței simptomelor tipice. Confirmarea diagnosticului se face cu ajutorul unor teste, cel mai frecvent folosite fiind spirometria și măsurarea debitului aerian de vârf, cu ajutorul unui peak flow-metru.

Spirometria

Spirometria este un test care măsoară volumul de aer pe care îl puteți expira forțat într-un aparat numit spirometru. Doi parametri sunt importanți:

  • Volumul maxim de aer pe care puteți să-l expirați în timp de o secundă în cursul unui expir forțat după un inspir maximal – numit volum expirator maxim pe secundă(VEMS)
  • Volumul total de aer pe care puteți să-l expirați după un inspir maximal – numit capacitate vitală(CV)

Volumele pulmonare sunt influențate de vârstă, sex și înălțime. De aceea, valorile măsurate ale celor doi parametri vor fi comparate cu valorile medii prezise pentru vârsta, înalțimea și greutatea dvs. De asemenea, se calculează valoarea raportului VEMS/CV, o valoare scăzută indicând faptul că aveți o îngustare a căilor aeriene care este tipică pentru astm(deși poate să apară și în alte afecțiuni). Spirometria se repetă după o perioadă de administrare a tratamentului iar îmbunătățirea valorilor parametrilor menționați, indică revenirea la normal a calibrului căilor respiratorii și reprezintă un argument în plus pentru diagnosticul de astm.

E important de menționat că, în formele de astm ușor sau intermitent, spirometria poate să fie normală, mai ales dacă sunteți în perioada asimptomatică. De aceea, un rezultat normal la acest test nu exclude diagnosticul de astm.

Monitorizarea debitului aerian cu ajutorul peak flow-metrului

Peak flow-metrul este un dispozitiv în care trebuie suflat regulat, conform instrucțiunilor oferite de medic sau asistentă și care măsoară debitul aerian de vârf sau viteza cu care expirați aerul din plamâni(PEF). Oricât de puternic este efortul de expir, dacă există o îngustare a căilor aeriene, valoarea PEF va fi mai scăzută comparativ cu valoarea prezisă pentru vârsta, sexul și înălțimea dvs. Dacă aveți un astm netratat, valoarea PEF va fi mai scăzută față de normal, va prezenta o variabilitate crescută și va fi, de obicei, mai scăzută dimineața comparativ cu seara. Monitorizarea valorilor zilnice ale PEF pe parcursul a 2-4 săptămâni, poate confirma diagnosticul de astm dacă se observă valori scăzute și variabile ale PEF în mai multe zile.

Valorile PEF, de obicei, se îmbunătățesc atunci când se restabilește calibrul normal al căilor aeriene cu ajutorul tratamentului și de aceea, peak flow-metria poate fi utilă în monitorizarea răspunsului la tratament. Acest dispozitiv poate fi folosit, de asemenea, în monitorizarea evoluției bolii, scăderea valorilor PEF față de valorile personale cele mai bune putând semnaliza precoce debutul unei crize chiar înaintea apariției simptomelor specifice.

Testul FeNO

Acest test măsoară nivelul oxidului nitric(NO) în aerul exhalat. Nivelurile crescute ale NO exhalat se corelează cu inflamația de la nivelul căilor aeriene și cu astmul.

În cele mai multe cazuri, aceste teste sunt suficiente pentru confirmarea diagnosticului de astm. Dacă, totuși persistă dubii de diagnostic, se pot efectua și alte teste mai complexe: test de provocare la metacholină, radiografie și/sau computer tomografie de torace, analize de sânge(hemoleucogramă), teste alergologice.

Cauzele astmului


Nu este clar de ce unele persoane se îmbolnăvesc de astm și altele nu, dar, probabil, se datorează unei combinații de factori de mediu și moșteniți(genetici). O proporție importantă din cazurile de astm(aprox. 15%) se consideră că este legată de expunerea la anumite materiale nocive sau noxe inhalatorii la locul de muncă(astm ocupațional).

Factorii declanșanți

Expunerea la diverși iritanți ai căilor respiratorii sau substanțe care generează reacții alergice pot să declanșeze semne și simptome de astm. Factorii declanșanți diferă de la o persoană la alta și pot include:

  • Alergeni inhalatori, cum ar fi: polenurile, acarienii, sporii de mucegai, păr de la animale de companie sau particule provenite de la gîndacii de bucătărie; mult mai rar sunt incriminați unii alergeni alimentari
  • Infecții respiratorii, cum ar fi: răceala sau guturaiul
  • Efortul fizic
  • Aerul rece
  • Poluanți atmosferici sau iritanți, cum ar fi de exemplu fumul
  • Anumite medicamente: beta blocante, aspirină, antiinflamatoare nonsteroidiene(ibuprofen, naproxen etc.)
  • Emoții puternice sau stres
  • Sulfiți și conservanți adăugați la unele tipuri de alimente și băuturi cum ar fi: creveții, fructele uscate, cartofii procesați, berea sau vinul
  • Refluxul gastro-esofagian(RGE), o afecțiune în care acidul din stomac refluează în gât

Factorii de risc

Există mai mulți factori de risc incriminați în dezvoltarea astmului. Printre aceștia se numără:

  • Prezența unor cazuri de astm la rude de sânge, cum ar fi părinți sau frați
  • Antecedentele unei alte afecțiuni alergice, cum ar fi de exemplu: dermatita atopică – ce cauzează înroșire și senzație de mâncărime la nivelul pielii – sau rinita alergică – ce cauzează scurgerea de secreții apoase din nas, congestie nazală sau mâncărimi oculare
  • Surplusul de greutate corporală
  • Fumatul activ
  • Fumatul pasiv(expunerea la fumul de țigară provenit de la alte persoane)
  • Expunerea la gaze de eșapament sau alți poluanți
  • Expunerea la factori declanșanți ocupaționali, cum ar fi de exmplu: substanțe chimice folosite în agricultură, frizerie sau fabrici

Complicații posibile


Complicațiile astmului cuprind:

  • Semne și simptome ce interferă cu somnul, munca și alte activități
  • Absenteismul de la locul de muncă sau școală în timpul crizelor de astm
  • Îngustarea permanentă a căilor aeriene(bronhiile), ceea ce afectează desfășurarea normală a respirației
  • Vizite la camera de urgență sau spitalizări datorită unor crize severe de astm
  • Efecte secundare ale unor medicamente folosite pe termen lung pentru controlul astmului sever

Tratamentul adecvat este eficient în prevenirea complicațiilor astmului, atât pe termen scurt cât și pe termen lung.

Tratament


La ora actuală nu există un tratament curativ pentru astm, de aceea scopul principal al tratamentului este acela de a controla boala adică de a obține și a menține ameliorarea simptomelor și de a preveni agravarea bolii și apariția crizelor de astm.

În accepțiunea profesioniștilor din domeniul sănătății, termenul de “control al astmului” se referă la cât de bine sunt gestionate manifestările bolii și impactul acestora asupra activităților zilnice. Termenul de “severitate a astmului” descrie dificultatea în a obține controlul astmului cu ajutorul medicației și ajută medicii să decidă ce nivel de tratament este necesar.

Managementul bolii cuprinde:

  • Evitarea fumatului activ sau pasiv și a expunerii la poluanți atmosferici
  • Identificarea și evitarea factorilor care pot declanșa sau agrava simptomele de astm
  • Evitarea expunerii la alergeni inhalatori

Tratamentul medicamentos utilizat în astm include:

  • Medicația de control – se administrează regulat cu scopul de a asigura un efect protectiv împotriva simptomelor de astm și constă, de obicei, în corticosteroizi inhalatori(medicamente cu acțiune antiinflamatoare) cu sau fără β2-agoniști inhalatori cu durată lungă de acțiune(medicamente bronhodilatatoare), la care se pot adăuga și alte clase de medicamente
  • Medicația de salvare – se administrează pe cale inhalatorie pentru ameliorarea rapidă a simptomelor de astm, prin efectul de relaxare a mușchilor care înconjoară căile respiratorii îngustate, în eventualitatea apariției unei crize de astm sau a agravării simptomelor(β2-agoniști cu durată scurtă de acțiune)

Fiecare persoană este diferită iar manifestările astmului variază de la un individ la altul. Prin urmare, dozele de medicație sunt modificate în funcție de nivelul individual al intensității simptomelor. E important să învățați ce tratament funcționează pentru dvs. pentru a vă putea gestiona boala singuri.

Medicamentele folosite în tratamentul astmului cuprind:

  • Corticosteroizii inhalatori(CSI) – se administrează pe termen lung, de obicei zilnic, cu scopul de a ține sub control manifestările bolii. Datorită acțiunii antiinflamatoare, ei previn edemul(umflarea) mucoasei căilor respiratorii și producția de mucus în exces. Se administrează pe cale inhalatorie cu ajutorul unor dispozitive care asigură livrarea medicamentului în plămâni. Exemple de astfel de inhalatoare:
    • Beclometazona(Clenil Jet)
    • Budesonida(Pulmicort, Frenolyn)
    • Fluticazona(Flixotide)
    • Ciclesonida(Alvesco)
    • Mometazona(Asmanex)
  • Beta2-agoniști cu durată lungă de acțiune(BADLA) – aceste medicamente relaxează benzile musculare care înconjoară ductele aeriene și din acest motiv, se mai numesc bronhodilatatoare. Se administrează pe cale inhalatorie pentru controlul pe termen lung al simptomelor de astm, însă, doar în asociere cu un corticosteroid inhalator. Cele mai cunoscute medicamente din această clasă sunt formoterolul și salmeterolul, la care se adaugă molecule mai noi precum vilanterolul și indacaterolul
  • Combinații fixe CSI/BADLA – sunt inhalatoare care conțin atât corticosteroizi inhalatori cât și beta2-agoniști cu durată lungă de acțiune în doză fixă, într-un singur dispozitiv. Se administrează regulat pe termen lung ca și medicație de control, dar combinațiile care conțin formoterol pot fi utilizate și ca medicație de salvare(la nevoie). Exemple de astfel de inhalatoare:
    • Budesonida/Formoterol(Symbicort, AirBuFo Forspiro, DuoResp Spiromax)
    • Fluticazona/Salmeterol(Seretide, AirFluSal Forspiro, Seroflo)
    • Beclometazona/Formoterol(Foster)
    • Mometazona/Indacaterol(Atectura)
  • Anticolinergice – sunt medicamente cu acțiune bronhodilatatoare, administrate pe cale inhalatorie, cele mai cunoscute fiind: ipratropium(Atrovent), cu durată scurtă de acțiune, folosit ca medicație de salvare și tiotropium(Spiriva), cu durată lungă de acțiune(ACDLA), folosit ca medicație de control
  • Combinații fixe CSI/BADLA/ACDLA – sunt inhalatoare care conțin un corticosteroid inhalator, un beta2-agonist cu durată lungă de acțiune și un anticolinergic cu durată lungă de acțiune în doză fixă, într-un singur dispozitiv. Se folosesc în tratamentul pe termen lung al pacienților cu astm sever care nu au putut fi controlați prin CSI sau CSI/BADLA. Deocamdată, disponibilă în România, există doar combinația:
    • Mometazona/Indacaterol/Glicopironiu(Enerzair)
  • Antileucotriene – sunt medicamente administrate pe termen lung, pe cale orală, în doză unică zilnică, având rolul de a bloca leucotrienele. Leucotrienele sunt niște substanțe din organism care joacă un rol în declanșarea crizelor de astm. Exemple de astfel de medicamente: montelukast(Singulair), zafirlukast(indisponibil în România)
  • Teofiline – sunt medicamente bronhodilatatoare cu administrare pe cale orală, cu efect modest de deschidere a căilor aeriene
  • Beta2-agoniști cu durată scurtă de acțiune – se mai numesc și medicamente de urgență sau de salvare. Se administrează pe cale inhalatorie și au un efect bronhodilatator cu debut rapid al acțiunii, relaxând musculatura care înconjoară ductele aeriene și ameliorând simptomele de astm. Cel mai cunoscut exemplu disponibil în România este salbutamolul(Ventolin)
  • Corticosterozii cu administrare orală sau intravenoasă – sunt medicamente care se administrează în timpul crizelor de astm împreună cu medicația de salvare, timp de 5 zile până la 2 săptămâni. Efectul lor constă în reducerea inflamației, edemului și excesului de mucus din căile aeriene. Exemple de astfel de medicamente: prednisonul, metilprednisolonul(Medrol), dexametazona sau hemisuccinatul de hidrocortizon. Ele se prescriu pe cale orală la pacienții care pot fi tratați la domiciliu sau pe cale intravenoasă la pacienții care necesită îngrijire în spital
  • Medicație biologică – se administrează pacienților cu astm sever, ale căror simptome nu sunt suficient controlate cu medicația inhalatorie prezentată anterior, administrată regulat și în doze maximale. Exemple de astfel de medicamente:
    • Omalizumab(Xolair) – tratează astmul cauzat de alergeni, se administrează injectabil la 2 sau 4 săptămâni
    • Benralizumab(Fasenra) – blochează celulele sistemului imun implicate în inflamația căilor aeriene, se administrează lunar(primele 4 doze) și ulterior bilunar
    • Mepolizumab(indisponibi în România în prezent)
    • Reslizumab(indisponibi în România în prezent)
    • Dupilumab(indisponibi în România în prezent)

Un plan de tratament tipic pentru o persoană cu astm moderat include:

  • Un inhalator administrat regulat dimineața și seara ca medicație de control, cu scopul de preveni manifestarea simptomelor de astm peste zi sau în cursul nopții(de obicei, un corticosteroid inhalator)
  • Un inhalator administrat la nevoie(medicație de salvare) ori de câte ori simptomele se agravează, în ciuda administrării medicației de control(de exemplu, în cursul unei răceli obișnuite)
  • Dacă sportul sau exercițiul fizic declanșează simptomele de astm, administrarea unei doze din medicația de salvare înainte de efortul fizic, de obicei, previne instalarea simptomelor
  • Doza din medicația de control trebuie uneori crescută pentru o perioadă de timp dacă tusea se agravează, în cursul unei răceli sau în timpul sezonului de manifestare a rinitei alergice
  • La unele persoane este necesară adăugarea unei antileucotriene sau a unui bronhodilatator cu durată lungă de acțiune dacă simptomele nu sunt controlate cu schema de tratament de mai sus

La început, ajustarea dozelor de medicație inhalatorie se face la indicația medicului dar, cu timpul, se poate stabili un plan de acțiune agreat împreună cu medicul curant.

Planul de acțiune pentru astm este un plan conceput și agreat între dvs. ca pacient și medicul dvs. curant. Acest plan vă permite să faceți ajustări ale dozelor din medicația inhalatorie în funcție de nivelul simptomelor și/sau măsurătorile efectuate cu ajutorul peak flow-metrului. Planul este conceput să fie adaptat cerințelor individuale. De obicei, este sub formă scrisă pe un formular standard, la care să puteți apela oricând. Cercetările efectuate, sugerează că persoanele astmatice care completează un plan de acțiune scris consideră că este mai ușor să-și gestioneze simptomele de astm iar planul îi ajută să-și desfășoare o viață aproape normală.

Prevenție


Deoarece, în cele mai multe cazuri, nu se poate identifica exact cauza declanșării bolii, este dificil de a ști cum poate fi prevenită dezvoltarea astmului, cu excepția astmului ocupațional. În această situație, controlul atent al expunerii la materialul nociv sau îndepărtarea persoanei în cauză din mediul nociv poate preveni dezvoltarea bolii. În general, prevenirea manifestării sau controlul simptomelor de astm pot fi obținute printr-un tratament medicamentos adecvat.

Deși astmul ca boală nu poate fi prevenit, împreună cu medicul dvs. puteți stabili un plan de acțiune pentru a ști cum să trăiți cu această afecțiune și pentru a preveni crizele de astm.

  • Respectați planul de acțiune pentru astm. Scrieți împreună cu medicul dvs. și echipa de îngrijire medicală un plan detaliat cu privire la administrarea medicației inhalatorii și la managementul unei crize de astm. Apoi, asigurați-vă că respectați acest plan. Astmul este o boală cronică ce necesită monitorizare și tratament regulat!
  • Vaccinați-vă împotriva gripei și pneumoniei. Fiind la zi cu vaccinările, puteți preveni crizele de astm declanșate de infecțiile respiratorii, cum ar fi: gripa sau pneumonia.
  • Identificați și evitați expunerea la factorii declanșanți ai astmului. O serie de alergeni și iritanți ai căilor respiratorii – începând cu polenurile și sporii de mucegai și mergând până la aerul rece sau poluanții atmosferici – pot declanșa crize de astm. Căutați să identificați ce anume agravează astmul dvs. și luați măsuri pentru a evita expunerea la acești factori declanșanți.
  • Monitorizați-vă respirația. Cu timpul veți putea învăța să recunoașteți semnele premergătoare unei crize, cum ar fi de exemplu agravarea ușoară a tusei, respirația șuierătoare sau greutatea la respirație. Însă deoarece funcția pulmonară poate uneori să scadă înainte să simțiți o agravare a simptomelor de astm, măsurați-vă în mod regulat debitul aerian de vârf cu ajutorul peak flow-metrului. Medicul dvs. vă poate instrui cum să vă monitorizați PEF-ul la domiciliu.
  • Recunoașteți și tratați crizele de astm cât mai devreme. Dacă acționați rapid, sunt șanse mai mici să dezvoltați o criză severă de astm. De asemenea, nu veți avea nevoie de atât de multă medicație pentru a putea controla simptomele. Atunci când constatați o scădere a debitului aerian de vârf(PEF) care poate semnala debutul unei crize de astm, luați-vă medicația inhalatorie așa cum vi s-a recomandat de către medicul curant. De asemenea, încetați orice activitate care ar fi putut declanșa criza. Dacă simptomele nu se ameliorează, solicitați ajutor medical conform indicațiilor din planul de acțiune.
  • Administrați-vă medicația inhalatorie așa cum vi-a fost prescrisă. Nu schimbați schema de tratament fără să vă consultați mai întâi cu medicul curant, chiar dacă vi se pare că simptomele s-au ameliorat. E bine să aduceți cu dvs. medicația de astm de fiecare dată când efectuați o vizită la medic, pentru a putea fi verificată corectitudinea tehnicii de administrare a medicației precum și doza administrată.
  • Fiți atenți la creșterea necesarului de medicație de salvare. Dacă vă aflați în situația în care simțiți nevoia să administrați frecvent medicația de salvare(Ventolin) înseamnă că astmul dvs. nu este controlat. Solicitați un consult la medicul curant pentru ajustarea schemei de tratament.

Controlul alergenilor din aerul de interior


Controlul alergiei și astmului încep de acasă. Persoanele cu sensibilizare alergică la polenuri sau mucegaiuri pot să diminueze expunerea la acești alergeni în sezonul în care sunt în concentrații crescute în aerul atmosferic prin nepărăsirea locuințelor, însă acarienii, părul provenit de la animalele de companie sau chiar gândacii de bucătărie pot provoca probleme și la domiciliu.

Există 3 modalități prin care se poate îmbunătăți calitatea aerului de interior:

  • Controlul contactului cu aeroalergenii din aerul de interior
  • Asigurarea unei ventilații corespunzătoare a spațiilor interioare
  • Utilizarea de purificatoare de aer pentru curățarea aerului de interior

Alergenii sunt substanțe care determină o sensibilizare a organismului la anumite persoane, declanșând reacții alergice și/sau simptome de astm la aceste persoane, de fiecare dată când sunt expuse la contactul cu aceste substanțe. Ei se răspândesc prin aer și se pot depune pe mobilă sau podele, având dimensiuni variabile, de ordinul micronilor.

Principalele surse de alergeni din aerul de interior sunt:

  • animalele de companie
  • mochetele sau covoarele
  • canapele, fotolii
  • jucăriile de pluș
  • învelitorile și așternuturile pentru paturi
  • zonele cu umiditate crescută
  • plantele de interior
  • saltelele care nu sunt învelite în huse speciale antialergenice
  • pernele și așternuturile care nu pot fi spălate în apă fierbinte

Scăderea gradului de umiditate din locuință ajută la diminuarea concentrației de acarieni și previne formarea mucegaiului. Aparatele de aer condiționat cu certificat de conformitate pentru utilizare în caz de alergie și astm pot contribui la reducerea umidității și cu ajutorul filtrelor împiedică pătrunderea alergenilor din aerul exterior în interiorul locuinței.

Suprafețele trebuie păstrate curate și neaglomerate. Pereții și podelele trebuie să fie cât mai simple, mai ales în dormitor, unde petreceți o treime din timpul dvs. Evitați mochetele sau covoarele, pe cât posibil. Dacă e absolut necesar să aveți covoare, folosiți-le pe cele cu fir cât mai scurt sau pe cele care se pot spăla. De asemenea, evitați draperiile groase și mobilierele încărcate cu material textil. Înlocuiți draperiile și jaluzelele cu rulouri sau perdele care se pot spăla.

Folosiți învelitori rezistente la alergeni sau din plastic, cu fermoar pentru perne, saltele și arcuri. Spălați așternuturile, pernele și jucăriile de pluș la temperaturi de cel puțin 60 de grade Celsius săptămânal și uscați-le într-un ciclu de uscător fierbinte pentru a distruge acarienii.

Aspirați locuința o dată sau de două ori pe săptămână folosind aspiratoare cu certificat de conformitate pentru utilizare în caz de alergie și astm. Dacă sunteți alergic, purtați o mască în timp ce faceți curățenie în casă și părăsiți locuința pentru câteva ore după ce ați terminat curățenia.

Evitați contactul cu părul de la animalele de companie. Persoanele alergice la părul de animale nu ar trebui să aibă astfel de animale cu păr sau pene în interiorul locuinței sau cel puțin în dormitor. Spălați și schimbați des mobilierul și jucăriile preferate ale animalului dvs.

Înlocuiți mochetele cu podele goale sau cu un covor cu fir scurt. Scăldatul și periajul des al animalelor de companie pot reduce simptomele de astm. Evitați să vă îngrijiți animalele de companie dacă aveți alergii la animale. Dacă trebuie să le îngrijiți, purtați o mască.

Animalele de companie cu păr lung pot, de asemenea, să aducă polen în interior în cursul anotimpurilor cu concentrații ridicate de polen, cum ar fi primăvara și toamna. Preveniți pătrunderea polenului în interior ținând ferestrele și ușile închise. Utilizați aer condiționat pe vreme caldă pentru a controla acarienii și a reduce umiditatea. Schimbați filtrele des.

Evitați sporii de mucegai. Reduceți umezeala în jurul băii, bucătăriei și în alte zone în care există multă apă. Iată câteva modalități prin care puteți reduce mucegaiul:

  • Nu lăsați dușul să curgă mult timp înainte de a face baie
  • Utilizați dezumidificatoare pentru a reduce atât mucegaiul, cât și acarienii
  • Folosiți monitoare de umiditate
  • Limitați-vă la câteva plante de casă
  • Remediați toate scurgerile și alte surse de umiditate
  • Dacă vedeți mucegai pe o suprafață, curățați-o imediat. Purtați o mască și curățați suprafața în fiecare săptămână pentru a împiedica refacerea lui
  • Controlați gândacii. Nu lăsați alimente sau resturi menajere descoperite. Folosiți momeli otrăvitoare, acid boric și capcane în loc de substanțe chimice. Substanțele chimice vă pot irita sinusurile și astmul.

Astmul sever


Se estimează că aproximativ 10% dintre adulții astmatici prezintă simptome și exacerbări(crize) care nu pot fi controlate, în ciuda unui tratament adecvat. Această formă de boală este denumită “astm dificil de tratat” și are adesea un impact negativ asupra calității vieții persoanei în cauză. Deși decesul datorat astmului este neobișnuit, totuși el poate surveni la orice adult care are un astm slab controlat.

Persoanele astmatice pot avea simptome persistente sau exacerbări, dar asta nu înseamnă neapărat că au astm sever. Astmul necontrolat se definește prin frecvența de manifestare a simptomelor. De exemplu:

  • Simptome diurne(respirație dificilă, disconfort toracic, tuse) mai mult de 2 ori pe săptămână
  • Simptome nocturne(treziri noaptea din cauza simptomelor de astm) mai mult de 2 ori pe lună
  • Folosirea medicației de salvare mai mult de 2 ori pe săptămână
  • Limitarea activităților cotidiene din cauza simptomelor de astm

Astmul dificil de tratat

Astmul care rămâne necontrolat, în ciuda folosirii unor doze mari de medicație de control este un astm dificil de tratat. Factorii care pot face ca un pacient astmatic să fie dificil de tratat sunt: asocierea unei alte boli cronice, tehnica inhalatorie incorectă și/sau folosirea inconstantă a medicației de control prescrise.

Astmul sever

Pacienții care au astm sever necesită tratament cu doze maximale de corticosteroizi inhalatori plus un al doilea medicament de control și/sau corticosteroizi orali. Totuși, în ciuda folosirii acestui tratament în doze mari, a eliminării factorilor de risc și a respectării planului de tratament, astmul rămâne necontrolat. Astmul sever se clasifică în trei tipuri: astm alergic, astm eozinofilic și astm non-eozinofilic.

Dacă sunteți suspect de a avea astm sever, medicul dvs. de familie vă va trimite la un specialist pneumolog sau alergolog care vor evalua istoricul dvs. medical, planul de tratament de astm actual și vă va face o evaluare a simptomatologiei. Dacă se confirmă suspiciunea de astm sever, se vor lua în calcul testări suplimentare pentru a stabili tipul de astm. Un prim pas constă, de obicei, în testarea pentru identificarea unui biomarker.

Biomarkerii ajută la stabilirea cauzei inflamației din căile aeriene. Testele uzuale care se folosesc sunt: prelevarea de probe de sânge sau spută sau măsurarea unor substanțe din aerul expirat și pot fi efectuate în regim de spitalizare de zi sau ambulator. Medicul specialist va recomanda unul sau mai multe astfel de teste în funcție de istoricul medical și simptomele curente. Odată identificat un biomarker, medicul dvs. va putea stabili tipul de astm sever și mijloacele de tratament disponibile pentru acel tip de astm.

Tipuri de astm sever

Există două categorii mari de astm sever: cu inflamație de tip 2 și fără inflamație de tip 2. Astmul cu inflamație de tip 2 include astmul alergic și astmul eozinofilic iar astmul fără inflamație de tip 2 include astmul non-eozinofilic. Această clasificare se bazează pe răspunsul la tratament. Spre exemplu, astmul alergic și cel eozinofilic răspund la tratamentul cu corticosteroizi inhalatori și cu anti IgE sau alte medicamente biologice listate în Tabelul 1, pe când astmul fără inflamație de tip 2 are un răspuns mai slab la tratamentul cu corticosteroizi inhalatori. Astmul alergic și cel eozinofilic au biomarkeri distincți și dispun în prezent de opțiuni terapeutice. Pentru astmul non-eozinofilic, opțiuni de tratament sunt în curs de dezvoltare.

Astmul alergic este cauzat de expunerea la alergeni la care organismul este deja sensibilizat cum ar fi: polenurile, părul de animale, mucegaiul etc. Mulți dintre pacienții diagnosticați cu astm alergic prezintă de asemenea și simptome de rinită alergică. În cazul acestor persoane, expunerea la alergeni cauzează producerea de către sistemul imunitar de imunoglobuline E (IgE) specifice, adică anticorpi care se atașează de anumite celule determinând eliberarea de substanțe chimice care au ca efect o reacție alergică manifestată prin strănut, lăcrimare, senzație de mâncărime oculară sau chiar șoc anafilactic și hiperreactivitate bronșică.

Astmul eozinofilic este caracterizat printr-o creștere a numărului de eozinofile, un subtip al globulelor albe din sânge care au rol în apărarea împotriva infecțiilor. La anumite persoane această creștere a eozinofilelor poate avea un efect negativ ducând la inflamația cronică a căilor aeriene, manifestată prin simptome de astm. O creștere a numărului de eozinofile poate fi și rezultatul unei reacții alergice, al unei infecții parazitare sau efectului secundar al unor medicamente.

Astmul non-eozinofilic se caracterizează printr-o inflamație cauzată de neutrofile, mediată de către celulele musculare netede sau mixtă. Persoanele din acest subgrup au un număr redus de eozinofile și nu răspund bine la tratamentul cu corticosteroizi inhalatori. Astmul neutrofilic se asociază cu infecții bacteriene sau virale cronice, obezitate, fumat și anomalii ale celulelor musculare netede.

Tratamentul astmului sever


După stabilirea tipului de astm sever, medicul specialist va prescrie un tratament adecvat în funcție de tipul dvs. de astm. Tratamentul de bază pentru astmul sever persistent constă în administrarea de corticosteroizi inhalatori în doze mari. Adițional, se prescriu și alte medicamente de control pe termen lung cum sunt: beta2-agoniștii cu durată lungă de acțiune, montelukast sau teofilină. Pacienților care prezintă în continuare simptome sau exacerbări, li se pot prescrie corticosteroizi pe cale orală. Aceștia se recomandă a se administra în cure scurte, de obicei, în cursul exacerbărilor, datorită riscului de efecte adverse. Totuși, la unii pacienți cu simptome persistente și exacerbări frecvente, beneficiul administrării de corticosteroizi pe cale orală, pe termen lung, poate depăși riscul dat de apariția efectelor adverse. La unii pacienți poate fi benefică administrarea pe termen lung de antibiotice din clasa macrolidelor(azitromicina), în mod special la cei cu nivele crescute ale neutrofilelor în sânge sau spută. Și acest tip de tratament se poate însoți de efecte adverse serioase, cum ar fi de exemplu, apariția de germeni microbieni cu rezistență crescută la antibiotice.

Relativ recent au fost aprobate și au intrat în uz pentru tratamentul astmului sever medicamentele de tip biologic pe bază de anticorpi monoclonali. Aceste medicamente ajută la blocarea răspunsului la stimuli ai căilor aeriene care cauzează inflamație, țintind anumite celule ale sistemului imunitar. Aceste preparate biologice includ o gamă variată de medicamente administrate de obicei pe cale injectabilă în cabinetul medicului, în spital sau chiar la domiciliu de către pacientul însuși (auto-administrare). Ritmul de administrare este de o injecție la 2-8 săptămâni în fucție de tipul medicației biologice precsrise. Medicamentele biologice sunt aprobate pentru persoane cu vârsta de 18 ani sau mai mult, dar există unele preparate aprobate și pentru copii cu vârsta de la 6 ani în sus. Ca în cazul majorității medicamentelor, și administrarea de preparate biologice se poate însoți de efecte adverse.

Termoplastia bronșică este o procedură care utilizează energia de radiofrecvență pentru a livra o anumită cantitate de căldură la nivelul țesutului muscular neted din căile aeriene. Efectul scontat este acela de reducere a masei țesutului muscular neted, cu diminuarea constricției exercitate asupra căilor aeriene și scăderea numărului de exacerbări. Această opțiune terapeutică este disponibilă doar pentru adulți și este limitată pentru acei pacienți cu astm sever care nu răspund la tratamentul cu corticosteroizi inhalatori și bronhodilatatoare de lungă durată și care necesită mai mult de 2 cure de corticosteroizi orali pe an pentru managementul crizelor de astm sau administrarea de corticosteroizi orali în doză zilnică de întreținere pentru a obține controlul astmului. Nu se recomandă pacienților care au și alte afecțiuni în afară de astm sever.

Măsurile de schimbare a comportamentului și stilului de viață pot fi benefice pentru controlul astmului, în mod special la pacienții cu astm sever fără inflamație de tip 2 și includ renunțarea la fumat, scăderea în greutate prin modificarea dietei, exercițiile fizice și reducerea expunerii la anumiți stimuli din mediu.

Bibliografie


  • https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/asthma/symptoms-causes/syc-20369653
  • https://europeanlung.org/en/information-hub/lung-conditions/adult-asthma/
  • https://patient.info/chest-lungs/asthma-leaflet
  • https://www.webmd.com/asthma/what-is-asthma
  • https://www.nhlbi.nih.gov/files/docs/public/lung/SoYouHaveAsthma_PRINT-reduced-filesize.pdf
  • https://www.aafa.org/control-indoor-allergens/
  • https://www.lung.org/lung-health-diseases/lung-disease-lookup/asthma/learn-about-asthma/severe-asthma

Testimoniale pacienți


Aveți o întrebare pentru noi?

Completați formularul de contact

Contact